22 feb. ROLUL ECOGRAFIEI DOPPLER ÎN DIAGNOSTICUL RESTURILOR PLACENTARE
Lujza-Katalin Bereczky, B. Szabó, L. Puşcaşiu , SZ-L. Kiss, J-L. Turós, Edina Bartha
Cl. Obstetrică-Ginecologie Nr.I, Tîrgu-Mureş, Romania
Rezumat
Obiective: Studiul îşi propune să compare la lehuzele suspectate cu resturi placentare acurateţea diagnosticului bazată numai pe măsurarea valorilor flowmetrici faţă de celelalte metode ultrasonografice.
Metodă: Este un studiu prospectiv care a inclus lehuze în perioada1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2011 la Clinica de Obstetrică-Ginecologie Nr.I. Tîrgu-Mureş care au avut suspiciune de resturi placentare în urma screening-ului ecografic efectuat în zilele 3-5 de lehuzie. La aceste cazuri în zilele 5-7 de lehuzie s-a efectuat evacuarea instrumentală a cavităţii uterine, materialul extras fiind trimis la examinare histopatologică, acest rezultat ulterior fiind comparat cu diagnosticul ecografic.
Rezultate: Lehuzele au fost analizate în 3 mari grupe: grupa lehuzelor cu suspiciune de resturi placentare numai pe baza ultrasonografiei (masă hiperecogenă) – unde suspiciunea de resturi placentare au fost confirmate histopatologic în 9,8%; grupa lehuzelor cu suspiciune de resturi placentare pe baza ecografiei Doppler (desen vascular accentuat) cu confirmare histopatologică în 52,9%, respectiv grupa lehuzelor cu suspiciune de resturi placentare pe baza ecografiei Doppler (IR între 0,35-0,42) cu confirmare histopatologică în 94,4% din cazuri. Sensibilitatea, specificitatea, valoarea predictiv pozitivă, valoarea predictiv negativă şi precizia de diagnostic pe baza examinării ecografice Doppler (IR între 0,35-0,42) au fost semnificativ mai mari în comparaie cu evaluarea ultrasonografică, şi în comparaţie cu examinarea ecografică Doppler (desen vascular accentuat).
Concluzii: Ecografia Doppler prin parametrii flowmetrici permite evaluarea cazurilor cu suspiciune de resturi placentare şi poate fi folosită în screeningul lehuzelor de a evita procedurile invazive inutile.
Abstract – The role of Doppler ultrasound in the diagnosis of placental residues
Objective: The study aims to compare the diagnostic accuracy based only on the measurement of flowmetry values versus other ultrasound methods in women suspected to have retained trophoblastic fragments.
Method: This is a prospective study that included patients from 1 January 2008 – 31 December 2011 at the Clinic of Obstetrics and Gynecology Nr.I. Tirgu Mures who had suspected retained trophoblastic fragments after ultrasound screening performed on 3-5 potpartum day. In those cases in 5-7 postpartum days was made instrumental evacuation of the uterine cavity, the material extracted is sent to histopathological examination, this result was subsequently compared with ultrasound diagnosis.
Results: Patients were analyzed in three groups: women with suspected residual trophoblastic tissue only on ultrasound examination (hyperechogenic mass) – retained trophoblastic tissue was confirmed by histological examination in 9.8%; women with suspected residual trophoblastic on ultrasound Doppler examination (pronounced vascular drawing) with histopathological confirmation in 52.9% and women with suspected residual trophoblastic tissue on Doppler ultrasound (IR from 0.35 to 0.42) with histopathological confirmation in 94.4% of cases. Sensitivity, specificity, positive predictive value, negative predictive value and diagnostic accuracy based on Doppler ultrasound examination (IR from 0.35 to 0.42) were significantly higher compared with ultrasonographic evaluation, and compared with Doppler ultrasound (pronounced vascular drawing).
Conclusions: Ultrasound Doppler flowmetry parameters allows the evaluation of cases with suspected residual trophoblastic fragments and can be used in postpartum screening to prevent the unnecessary invasive procedures.
Keywords : postpartum, retained trophoblastic fragments, ultrasound Doppler, flowmetry parameters.