22 feb. EFECTUL TERAPIEI ANTIAGREGANTE PLACHETARE ASUPRA PROGNOSTICULUI MATERNO-FETAL LA PACIENTELE CU PREECLAMPSIE
Gabriela Caracostea*, Lucia Maria Procopciuc**, F.Stamatian*
*Clinica Ginecologie I, Cluj-Napoca
**Catedra de Biochimie, UMF „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca
Rezumat
Introducere: Creşterea producţiei de factori anti-angiogenici cu determinism lezional endotelial matern, reprezintă una dintre cele mai importante caracteristici fiziopatologice ale preclampsiei. Obiectivul studiului nostru a fost de a evalua efectul medicaiei antiagregante plachetare asupra parametrilor velocimetrici, morfopatologici placentari precum şi asupra morbidităţii materno-fetale la pacientele preeclamptice.
Material si metoda: În perioada ianuarie-decembrie 2010 am desfă’urat un studiu prospectiv de tip caz-martor. Au fost incluse în studiu gravide cu preeclampsie formă medie ‘i severă. Lotul studiat a inclus 18 cazuri care au primit acid acetil salicilic în doza zilnică de 75 mg până la 36 săptămâni de gestaie, iar în lotul martor au fost înrolate 19 paciente.
Rezultate: Au fost incluse în studiu 37 de gravide preeclamptice din care 28 (75.6%) au prezentat o formă medie de boală şi 9 (24.3%) au fost diagnosticate cu preeclampsie formă severă. Nu au existat diferene semnificative între grupuri în ceea ce prive’te vârsta maternă, indicele de masă corporală în primul trimestru de sarcină ‘i la na’tere. Întârzierea de cre’tere intrauterină (ÎCIU) a fost mai frecvent întâlnită în lotul martor fără a obine însă o semnificaie statistică (36.84% vs 22.22%, p>0.05). Administrarea terapiei antiagregante a scăzut statistic semnificativ incidena na’terilor premature < 34 săptămâni în lotul studiat (33.33% vs 68.42%, p<0.05). Creşterea rezistivităţii pe artera ombilicală (indice de rezistivitate IR> 0.6) nu a arătat diferenţe semnificative între cele două loturi (44.44% vs 47.36%, p>0.05). Modificările anatomo-patologice ale ţesutului placentar (procese de infarctizare şi de reducere a masei placentare funcţionale) au fost descrise în mod similar în ambele loturi. De asemenea, nu au existat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte parametrii de evaluare neonatală postpartum.
Concluzii: Administrarea terapiei antiagregante plachetare la pacientele cu preeclampsie formă medie sau severă, poate determina o scădere a numărului de na’teri premature dar nu influenează semnificativ prognosticul obstetrical materno-fetal.
Abstract – Effect of antiplatelet therapy on maternal-fetal prognosis in patients with preeclampsia
Background Increased production of anti-angiogenic factors causing maternal endothelial cell damage represents one of the most important features of preeclampsia. The purpose of this study was to assess the influence of antiaggregant therapy on velocimetry parameters, on pathological changes in the placental bed and on maternal-fetal morbidity of preeclamptic women.
Method: During January-December 2010 we conducted a prospective case-control study. Pregnant women with mild and severe preeclampsia were included in the research. The study population included 18 cases who received acetilsalicilic acid in a daily dose of 75mg up to 36 weeks of gestation, and in the control group 19 patients were enrolled.
Results: 37 preeclamptic patients were enrolled in the study, of which 28 (75.6%) presented a mild form of disease and 9 (24.3%) were included in the severe preeclampsia group. There were no statistically significant differences between the groups regarding maternal age, body mass index during the first trimester and at birth. Intrauterine growth restriction (IUGR) was more frequently encountered in the control group, without statistical significance (36.84% vs 22.22%, p>0.05). Antiaggregant therapy administration statistically significant reduced the incidence of premature birth < 34 weeks in the study group (33.33% vs 68.42%, p<0.05). Increased resistivity umbilical index (IR>0.6) did not show significant differences between the two groups (44.44% vs 47.36%, p>0.05). Anatomo-pathologic
