11 ian. CHILDBIRTH PAIN. FROM MYTH TO REALITY
D. Mihu, R. Ciortea, A. Măluţan, Nicula Renata, C. Porumb, C. Iuhas
Obstetrics and Gynecology Clinic “Dominic Stanca, University of Medicine and Pharmacy “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca
Abstract
Childbirth pain is considered one of the most intense human experiences. At the level of the spine it follows the same pathways as common acute pain. Nerve impulses generated by pain determines an information transfer to the neurons localized in the anterior and lateral horns resulting in a segmental response; at the lebel of the brainstem a supra segmental response and in the upper brain a cortical response. This is the site where the pain is perceived and generates a psychological reaction (emotion, anxiety, fear, motivation, judgment) and a behavioral response (verbal, somatic). On the other hand pain and emotional stress modifies uterine contractions and the span of labor as a result of rising levels of catecholamines. Further more, pain determines the increase of pelviperineal muscles tonus with subsequent modifications in the dynamic and progression of labor. During uterine contraction an alteration of placental changes occur. Severe hyperventilation and respiratory alkalosis induced by pain worsen these changes trough modifications of hemoglobin dissociation curve (decreases O2 transfer from mother to fetus) and trough maternal hypoxemia in between uterine contractions. A “fragile” fetus can develop acute distress as a result O2 and CO2 altered exchanges induced by pain. All these date sustained a continuous research for best methods to cope with childbirth pain. Numerous techniques and methods were utilized trough time (Lamaze psycho prophylaxis, hypnosis, acupuncture, opioid, tranquilizers, sedatives administration, inhalatory agents). Today, the answer is continuous epidural
Rezumat
Durerea la naştere este considerată una dintre cele mai intense dureri din experienţa umană. La nivelul măduvei, aceasta urmează acelaşi traseu şi aceeaşi modulare ca orice altă durere acută. Impulsurile nervoase generate de durere determină la nivel medular un transfer de informaţie spre celulele din coarnele anterioare şi antero – laterale, rezultând un răspuns reflex segmentar; la nivelul trunchiului cerebral, răspunsul reflex suprasegmentar, iar la nivel cortical, răspunsul cortical. La acest nivel are loc percepţia durerii, reacţia psihologică (emoţie, anxietate, teamă, motivaţie, judecată) şi reacţia comportamentală (verbală, motorie). Pe de altă parte, durerea şi stresul emoţional modifică contracţiile uterine şi durata travaliului prin creşterea nivelului de catecolamine. Mai mult, durerea determină creşterea tonusului musculaturii pelviperineale, cu tulburări de dinamică şi de progresiune a travaliului. În timpul contracţiei are loc o alterare a transferului la nivel placentar. Hiperventilaţia severă şi alcaloza respiratorie, induse de durere, agravează aceste schimburi prin devierea spre stânga a curbei de disociere a hemoglobinei (scade transferul de O2 de la mamă la făt) ’i prin hipoxemie maternă între contracţiile uterine. În cazul unui făt “fragilizat” această alterare a schimburilor de O2 şi CO2 indusă de durere, poate favoriza instalarea suferinţei fetale. Toate aceste date au stimulat cercetările pentru găsirea unor metode cât mai eficiente de analgezie la naştere.S-au încercat de-a lungul timpului o multitudine de metode şi tehnici (psihoprofilaxia Lamaze, hipnoza, acupunctura, administrarea sistematică de opioide, tranchilizante, sedative, agenţi inhalatori). În zilele noastre răspunsul în ceea ce priveste analgezia la naştere îl reprezintă peridurala continuă.
Cuvinte cheie: durere, nastere, analgezie, travaliu
Read all article in pdf format
